Scurtă monografie a parohiei

1.Geneza satului Groşi

Marele cronicar Grigore Ureche menţiona faptul că oastea lui Ştefan cel Mare, trecând de la Cetatea Neamţului spre cetatea Sucevei a întârziat pe valea pârâului Târzii din cauza viiturilor mari ale acestuia. Aşadar, se observă tendinţa populaţiei din partea de jos a Moldovei  de a se retrage(în jurul anilor 1550-1650), spre văile munţilor şi să formeze acolo noi aşezări.Cei de pe Valea Moldovei ai a Şiretului  au început să se retragă spre pârâul Plesutului (astăzi pârâul Târziei) ajungând până la aşa numitele poieni de la «fagii groşi ».Astfel se întemeiază aici o aşezare numită Fagii Groşi. 

Configuraţia aşezării de la Fagii Groşi nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiană Slatiorii (din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit şi acum «Poieniţa Olarului ») fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau case şi  în locul numit « Pomii Vămii »(peste pârâu de actualul Canton) şi pe lângă actualul schit, în punctul numit Tofan,iar din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Ghe. şi Popa T., în actualul loc Ruinis ar fi existat mai multe familii,dintre care amintim: fam.Pantuc, fam.Vasian şi altele, a căror nume s-au pierdut în negura vremurilor deoarece nu au avut urmaşi de sex masculin.Din discuţiile cu Olariu V. Ilie (1885-1957) am aflat că bunicul lui după mama se numea Ilie Balu  şi a avut casa în deal „la Balu” (în sus de poiană Slatiorii).Părinţii stră-străbunicului meu , Ştefan Olariu ar fi venit aici în jurul anului 1750 din zona Lespezi fiind olari de meserie şi s-au aşezat la « Poieniţa Olarului» întemeind acolo familii. Au fost şi oameni care s-au stabilit aici,trecând munţii  din partea Ardealului din cauza asupririi austro-ungarilor, cum ar fi bunicul lui Apopi Ghe. T., preot ortodox în Ardeal, izgonit apoi din cauza credinţei lui .

Într-un manuscris  care a fost citit de Onofrei Ghe., Olariu Simion şi Dron Vasile, al fostului inspector şcolar, Focsaneanu V.  de la Brusturi, întocmit  în jurul anului 1780, se dovedea că  aşezarea de la Fagii Groşi  număra circa  4o de fumuri  şi că cele mai vechi au fost familiile : Tofan, Boboc, Luca, Hăbuc, Onofrei, Apopi, Gavriloaia, Olariu, s.a.

Un alt manuscris care a fost adus de Olariu C. T. în anul 1935, de la curtea boierului Cazanir din comună Baia(văzut de Onofrei Ghe., Dron V, Olariu S., Boboc Ilisei, Boboc Gavril, Boboc C. precum şi de fostul inv. Onofrei V.) menţiona că în anul 1864  au fost împroprietăriţi 64 de clacaşi cu o suprafaţă de 136 fălci  de pământ, de către   domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

2. Întemeietorii bisericii

Din discuţiile cu bătrânii satului, în special cu Boboc S. Ilisei, Antochi N. Dumitru şi cu bunicul meu, Olariu C. Gheorghe (1876-1944) reţin că Sfânta noastră Biserica a fost construită în anul 1806,de către preotul Cozma împreună cu părintele Vasile (străbunicul lui Popa T. Vasile) pe pământul donat de boierul Slavescu din com. Baia, cu lemnul obţinut  de pe aceste locuri.

Biserica a fost construită pe actuala temelie,însă era cu un acoperiş mult mai jos, cu pridvorul foarte mic, unde era şi clopotele, cu intrarea prin partea de Apus, până în anul 1896-1904, când părintele Onisoru din Boroaia ajutat de  Covataru Costache, un om înstărit din acelaşi sat, şi de gospodarii satului Groşi au înălţat biserică la forma actuală, au făcut turnul bisericii şi clopote noi, au construit pridvorul şi intrarea prin partea de sud, iar în partea de vest,au mărit naosul, biserica căpătând forma actuală.Tot între anii 1896-1904 a fost construită şi catapeteasma actuală de către preotul Sofronie de la Mănăstirea Agapia Veche, care era pictor.(Din ultimele cercetari s-ar parea ca,catapeteasma este originala, fiind opera lui Constantin Zugravul cel care a lucrat si catapeteasma de la Manastirea Varatec).   

  Printre primii preoţi care au slujit la această biserică a fost părintele Onisoru(din jurul anului 1890 până în anul 1910 când a murit şi a fost înmormântat în satul său natal). 

După moartea lui, a venit părintele Varganici Alexandru şi a stat până în anul 1920 (având şi parohia Târzia). După părintele Cozma  şi pr. Vasile Apopi, care ar fi slujit de la înfiinţarea bisericii din anul 1806 până în anul 1845,la  anul 1890 când a venit părintele Onisoru cu toată strădania noastră nu mai avem cunoştinţă ce preoţi au mai slujit la această biserică. După moartea părintelui Onisoru în anul 1910 a venit părintele Alexandru Varganici de la Târzia până în anul 1920 când vine fiul său, părintele Vasile Varganici având şi parohia Târzia. Până în anul 1910, la moartea părintelui Onisoru, biserica noastră aparţinea parohiei Moisa.În anul 1925 când s-a făcut îndreptarea calendarului era preot părintele Vasile Varganici, iar în anul 1926 a venit părintele Moldovanu de la Moisa, care a slujit până în anul 1936. 

În anul 1928 preotul Moldovanu ajutat de ilustrul învăţător Tomegea Vasile de la plasa Boroaia cu prefectul jud. Baia, Octav Ghilimei de loc tot din Boroaia, cu primarul com. Brusturi (Ghe Horia) au trecut biserica Sf. Voievozi Mihail şi Gavril din Groşi precum şi biserica Sf. Ioan Botezătorul din satul Poiana ,unde era preot Iosif Lupescu, în rândul monumentelor istorice, fiind reconfirmate şi în anul 1954 de către Departamentul Cultelor şi un delegat al raionului Tg. Neamţ (regiunea Bacău ) că monumente istorice. În anul 1936, părintele este numit numit preot în satul Bărăşti, com. Boroaia iar în locul lui vine preotul Costică Cercel din Moisa, care avea ca şi preotul Moldovanu şi parohia Moisa până în anul 1943 când revine la parohie părintele Vasile Varganici, care are şi Târzia şi stă până în anul 1945 la venirea preotului Cordus Aurelian, de locul lui din com. Sf. Ilie din Suceava care slujeşte timp de aproape 50 de ani, până în anul 1994 când iese la pensie de bătrâneţe. Preotul Cordus a fost absolvent al vestitei facultăţi de teologie din Cernăuţi fiind numit după terminarea facultăţii preot în jud. Ismail din Basarabia. A cunoscut ororile regimului comunist, a fost strămutat cu familia în iarna anului 1943 la o parohie din jud. Bârlad de unde în anul 1945 a venit la biserica noastră şi din 1951 şi la biserica satului Poiană unde se stabileşte cu familia până la moartea sa. Mai menţionăm că din lună martie până în luna mai a anului 1944 când oamenii din satul nostru au fost evacuaţi de armata rusă până în luna septembrie a aceluiaşi an, la această biserică a slujit preotul Armasu din Basarabia care la slujba Învierii Domnului din anul 1944 a ţinut o cuvântare cutremurătoare despre ororirile şi prigoana comunismului împotriva bisericilor din Bucovina de Nord şi din Basarabia  precum şi de pe teritoriul întregii Ruşii .

Ţinem să reamintim că în manuscrisul adus de Toader C. Olaru de la curtea boierului Cazanir din Baia în anul 1935 pe care l-am menţionat mai sus se arată că biserica de la Fagii Groşi a fost împroprietărita în anul 1812 de către boierul Slavescu din com. Baia cu suprafaţa de 8 fălci de pământ satul fiind până în anul 1880 pe moşia boierului din Baia. Deci secţia bisericii este dată în anul 1812 înainte de  marea împroprietărire.

În anul 1976-`78 preotul Cordus împreună cu inimosul epitrop Ilisei V. Gavril cu foarte mari sacrificii, izgoniţi şi persecutaţi fiind, ameninţaţi chiar şi cu puşcăria de către şeful securităţii jud. Neamţ, Polac au reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfintei Cruci să construiască actuala clopotniţă.

În anul 1993 se începe de către preotul Cordus construcţia casei de praznice (prăznicarul) şi se termină în anul 1995 de către preotul Nicolae Axintioi,urmaşul preotului Cordus care a slujit din anul 1994 până în toamna anului 1999, când este transferat la biserică din satul Nemţişori, com. Vânători de Neamţ.La sfârşitul anului 1999 vine preotul Ovidiu Dediu care slujeşte la biserica noastră până în anul 2004 când vine actualul preot Maftei Ovidiu.

În decursul celor 2 secole de existenţa al Sf. Biserici, pe lângă preoţii menţionaţi mai sus au mai fost şi alţi preoţi pe care noi nu i-am putut cunoaşte, cu toată strădania noastră.

Trebuie să mai menţionăm aici şi pe unii cântăreţi ai bisericii de care ne aminteau bătrânii noastri şi pe unii ce i-a cunoscut generaţia noastră.Astfel, ar fi fost un cântăreţ pe numele Simion Adascalitei care stătea lângă biserica, unde locuieşte acum Petrescu P.Vasile.Au mai fost dascălul Costache şi dascălul Vasile care au locuit peste drum de biserica unde stă acum Boboc Îl. Ion. Generaţia noastră a mai cunoscut cântăreţi că: Cercel Vasile din Moisa, Vrajitoru Vasile şi fiul său Vrajitoru Mihai precum şi Ionică Moroşan din satul Poiana dar şi pe cântăreţii din satul nostru: Dron V. Gheorghe ce a făcut servici la parohia Moisa şi Popa T. Vasile care a fost la parohia Boroaia, iar acum de câţiva ani face servici la biserica noastră.

Dintre consilieri şi epitropi, oameni care au stat cu trup şi suflet lângă Sf. Biserica şi lângă preoţii slujitori aş aminti pe : Toader Raucescu, Silica Petrescu, Dumitru Nichifor, Olariu Gheorghe, Vasile Ghe. Dron, Ghe Onofrei, Toader Popă, Vasile Gorban, Boboc Ilisei şi mulţi alţii.